Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele săpăligă:

SĂPĂLÍGĂ, săpăligi, s. f. Sapă1 mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultură; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă1 + suf. -ăligă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



săpălígă s. f., g.-d. art. săpălígii; pl. săpălígi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

săpălígă, săpălúgă și săpălúcă f., pl. ĭ (d. sapă cu sufixu -ligă ca'n mămă-ligă, țăp-ligă, vroti-lică). Sapă mică cu botu ca o lopățică și cu doĭ colțĭ lungĭ în partea opusă. – Și calistire și chircă. V. hîrleț.
Sursa: Dicționaru limbii românești

săpăligă f. sapă lunguiață: cu săpăliga de aur săpatu-te-am ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SĂPĂLÍGĂ, săpăligi, s. f. Sapă1 mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultura; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă1 + suf. -ăligă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SĂPĂLÍGĂ, săpăligi, s. f. Sapă1 mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultură; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă1 + suf. -ăligă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

săpălígă s. f., g.-d. art. săpălígii; pl. săpălígi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

săpălígă, săpălúgă și săpălúcă f., pl. ĭ (d. sapă cu sufixu -ligă ca'n mămă-ligă, țăp-ligă, vroti-lică). Sapă mică cu botu ca o lopățică și cu doĭ colțĭ lungĭ în partea opusă. – Și calistire și chircă. V. hîrleț.
Sursa: Dicționaru limbii românești

săpăligă f. sapă lunguiață: cu săpăliga de aur săpatu-te-am ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SĂPĂLÍGĂ, săpăligi, s. f. Sapă1 mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultura; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă1 + suf. -ăligă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)