SĂPĂLÍGĂ, săpăligi, s. f. Sapă1 mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultură; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă1 + suf. -ăligă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
săpălígă s. f., g.-d. art. săpălígii; pl. săpălígiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită săpălígă, săpălúgă și săpălúcă f., pl. ĭ (d. sapă cu sufixu -ligă ca'n mămă-ligă, țăp-ligă, vroti-lică). Sapă mică cu botu ca o lopățică și cu doĭ colțĭ lungĭ în partea opusă. – Și calistire și chircă. V. hîrleț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
săpăligă f. sapă lunguiață: cu săpăliga de aur săpatu-te-am ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SĂPĂLÍGĂ, săpăligi, s. f. Sapă1 mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultura; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă1 + suf. -ăligă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SĂPĂLÍGĂ, săpăligi, s. f. Sapă1 mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultură; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă1 + suf. -ăligă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a săpălígă s. f., g.-d. art. săpălígii; pl. săpălígiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
săpălígă, săpălúgă și săpălúcă f., pl. ĭ (d. sapă cu sufixu -ligă ca'n mămă-ligă, țăp-ligă, vroti-lică). Sapă mică cu botu ca o lopățică și cu doĭ colțĭ lungĭ în partea opusă. – Și calistire și chircă. V. hîrleț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
săpăligă f. sapă lunguiață: cu săpăliga de aur săpatu-te-am ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SĂPĂLÍGĂ, săpăligi, s. f. Sapă1 mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultura; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă1 + suf. -ăligă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 