Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele săhăidac:

sahaidác (-ce), s. n. – Teacă, tolbă de săgeți. – Var. săhăidac. Tc. saydak (Șeineanu, II, 101), prin intermediul pol., rut. sahajdak (Tiktin), rus. sagaidak. Săhaidan, s. n. (Trans., leagăn portabil) este o simplă var.Der. saidacar (var. sahaidacar, săidăcar), s. m. (curelar), pe care Cihac, II, 322, îl pune în legătură cu pol. siodełko „scaun”.
Sursa: Dicționarul etimologic român



sahaĭdác și săhăĭdác n., pl. e (rut. sagaĭdak și saĭdak, tolbă, pol. sahajdak, sajdak, d. tăt. sahqĭdak, turc. sagdac). Vechĭ. Tolbă de săgețĭ: arcele, săgețile și săhăĭdacele (Muste). V. săĭdacar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SĂHĂIDÁC, săhăidace, s. n. 1. (Înv.) Tolbă de purtat săgeți. 2. (Reg.) Leagăn de pânză purtat pe spate, în care țărancele își duc copiii (la câmp). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

săhăidác (înv.) (-hăi-) s. n., pl. săhăidáce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

săhăĭdác V. sahaĭdac.
Sursa: Dicționaru limbii românești

săhăidac n. tolbă: copilul plânge ’n săhăidac COȘBUC. [Rus. SAGAIDAKŬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SĂHĂIDÁC, săhăidace, s. n. 1. (înv.) Tolbă de purtat săgeți. 2. (Reg.) Leagăn de pânză purtat pe spate, în care țărancele își duc copiii (la câmp). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)