Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele sârmă:

SARMÁ, sarmale, s. f. Preparat culinar din carne tocată (amestecată cu orez și cu alte ingrediente) învelită în foaie de varză, de viță etc. în forma unor rulouri. [Var.: sarmálă s. f.] – Din tc. sarma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


sarmá (sarmále), s. f. – Gălușcă înfășurată în foaie de varză sau de viță. – Mr. sărma, megl. sarma. Tc. sarma (Șeineanu, II, 315; Lokotsch 1857; Ronzevalle 107), cf. ngr. σαρμᾶς, bg., sb. sarma.
Sursa: Dicționarul etimologic român

SÁRMA2 (‹ rus.) subst. Denumirea dată vântului de tip foehn în regiunea Baikal.
Sursa: Dicționar enciclopedic

sarmá s. f., art. sarmáua, g.-d. art. sarmálei; pl. sarmále, art. sarmálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sarmá f. (turc. sarmá, d. sarmak, a învălătuci; ng.r sarmâs, ung. szárma. V. sarghie 1 și saric). Cocoloș de carne tocată orĭ de orez orĭ de meĭ învălit în frunzp de viță de vie, de varză, de ștevie, de țeĭ ș.a. – În Munt. cele maĭ micĭ (de carne) se numesc sărmăluțe. – V. gălușcă și perișoară.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sarmà f. cocoloș de carne tocată și de orez învelit în foi de viță sau de varză; a toca cuiva carnea sarmale, a i-o tăia în bucățele, a-l sfâșia. [Turc. SARMÁ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SARMÁ, sarmale, s. f. Preparat culinar din came tocată (amestecată cu orez și cu alte ingrediente) înfășurată în foaie de varză, de viță etc. în forma unor rulouri. [Var.: sarmálă s. f.] – Din tc. sarma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SÂRMĂ, sârme, s. f. I. 1. Fir metalic (de oțel, de aramă, de aluminiu etc.) a cărui secțiune are dimensiunile transversale mai mici de 16 mm. ◊ Sârmă de parchet = sârmă de oțel cu muchii ascuțite, în forma unui ghemotoc, folosită la curățarea parchetelor. 2. (Înv.) Fir de metal prețios. II. (Iht.) Plevușcă. – Din ngr. sirma, tc. sirma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

sârmă, sârme s. f. (peior.) denumire generică dată de ardeleni moldovenilor așezați în județele Transilvaniei în ultimele decenii.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

sấrmă s. f., g.-d. art. sấrmei; pl. sấrme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sârmă f. 1. fir de aur sau de argint: cioltare cusute cu sârmă de aur FIL.; 2. filigran: felegele de smalț cu zarafuri de sârmă OD.; 3. azi, fir de fler. [Gr. mod. SYRMA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SẤRMĂ, sârme, s. f. I. 1. Fir metalic (de oțel, de aramă, de aluminiu etc.) a cărui secțiune are dimensiunile transversale mai mici de 16 mm. ◊ Sârmă de parchet = sârmă de oțel cu muchii ascuțite, în forma unui ghemotoc, folosită la curățarea parchetelor. 2. (înv.) Fir de metal prețios. II. (Iht.) Plevușcă. – Din ngr. sârma, tc. sârma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘARMÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A încânta, a fermeca, a fascina. [< fr. charmer].
Sursa: Dicționar de neologisme

Forme flexionare:

sấrmă - Formă unică - pentru cuvantul sấrmă