SĂRACÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a săràcan a. Mold. foarte sărac; săracan de mine ! exclamațiune de mare nenorocire (adesea cu o nuanță comică).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SĂRACÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracán, -ă, sireicán, -ă s. m. și f., aracán, iracán, îracán s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sărăcán (pop.) adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sărăcánă, pl. sărăcáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracán, -ă, sireicán, -ă s. m. și f., aracán, iracán, îracán s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)