RĂȚIȘOÁRĂ, rățișoare, s. f. 1. (Zool.) Rățușcă. 2. (Entom.) Gen de insecte coleoptere lungi, brune-cenușii, cu rostrul lățit, asemănător cu ciocul de rață, care atacă porumbul, sfecla, ovăzul etc. (Tanymecus). 3. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee perenă, cu rizom și frunze lungi, cu tulpina scurtă, cu flori mari, albe, galbene sau violacee (Iris pumila). – Rață + suf. -ișoară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a rățișoáră (oa dift.) f., pl. e (dim. d. rață). Pl. Un fel de stînjinel (tris pumila).
Sursa: Dicționaru limbii românești
rățișoáră s. f., g.-d. art. rățișoárei; pl. rățișoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită rățișoară f. 1. rață mică; 2. pl. Bot. stânjinel (după colorile variate ale florilor sale).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RĂȚIȘOÁRĂ, rățișoare, s. f. 1. (Zool.) Rățușcă. 2. (Entom.) Gen de insecte coleoptere lungi, brune-cenușii, cu rostrul lățit, asemănător cu ciocul de rață, care atacă porumbul, sfecla, ovăzul etc. (Tanymecus). 3. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee perenă, cu rizom și frunze lungi, cu tulpina scurtă, cu flori mari, albe, galbene sau violacee (Iris pumila). – Rață + suf. -ișoară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)