RĂZVRĂTÍRE, răzvrătiri, s. f. Acțiunea de a (se) răzvrăti și rezultatul ei; răscoală, revoltă. – V. răzvrăti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a răzvrătíre f. Răscoală, revoltă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
răzvrătíre s. f., g.-d. art. răzvrătírii; pl. răzvrătíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RĂZVRĂTÍRE, răzvrătiri, s. f. Acțiunea de a (se) răzvrăti și rezultatul ei; răscoală, revoltă. – V. răzvrăti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
răzvrătire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul răzvrăti