RẮZMIRIȚĂ s. f. v. răzmeriță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a rắzmiriță f., pl. e (vsl. razmirica, d. mirŭ, pace). Revoluțiune, rebeliune, revoltă, răscoală: răzmirița dela 1821 (zavera). – Și răzmeriță și răzmăriță, ĭar în Olt. și la Româniĭ din Bulgaria răzmeliță. Rar și -íriță, și -ríță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
RẮZMIRIȚĂ s. f. v. răzmeriță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)