RĂZBUNÍC, răzbunici, s. m. (Pop.) Străbunic. – Răz- + bunic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a răzbuníc, -ă s., pl. ĭ și f. e (răs- și bunic). Străbunic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
răzbuníc (pop.) s. m., pl. răzbuníciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RĂZBUNÍC, răzbunici, s. m. (Pop.) Străbunic. – Pref. răz- + bunic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)