RĂSTÍT, -Ă, răstiți, -te, adj. (Despre modul de a vorbi al cuiva, despre ton, glas; adesea adverbial) (Adresat, exprimat) amenințător; aspru, tare. – V. răsti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a răstít, -ă adj. Răstindu-te: o vorbă răstită. Adv. A vorbi răstit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
răstit adv. cu tonul aspru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RĂSTÍT, -Ă, răstiți, -te, adj. (Despre modul de a vorbi al cuiva, despre ton, glas; adesea adverbial) (Adresat, exprimat) Amenințător; aspru, tare. – V. răsti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
răstit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul răsti