RĂSPLĂTÍRE, răsplătiri, s. f. Acțiunea de a răsplăti și rezultatul ei; recompensare, recompensă. – V. răsplăti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a răsplătíre f. Rar. Răsplată.
Sursa: Dicționaru limbii românești
răsplătíre s. f., g.-d. art. răsplătírii; pl. răsplătíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită răsplătire f. răsbunare: n´o să aibă răsplătire dela dreptul Dumnezeu ? NEGR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RĂSPLĂTÍRE, răsplătiri, s. f. Acțiunea de a răsplăti și rezultatul ei; recompensare, recompensă. – V. răsplăti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
răsplătire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul răsplăti