răscóc, răscócuri, s.n. (reg.) 1. lemn în triunghi la acoperișul casei; căprior. 2. fereastră, ochi în acoperiș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
răscóc, -cópt, a -coáce v. tr. (răs- și coc). Coc saŭ ferb [!] prea tare (vorbind de oŭă). V. scoc și crint.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
răscoc - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul răscoace
răscoc - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul răscoace
răscoc - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul răscoace