RĂSCHITÓR s. n. v. rășchitor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a răschitór și rășchitór (vest) și rîșchitór (est) n., pl. oare (din *răschietor, d. a răschia). Un fel de crăcană saŭ furcă întrebuințată la depănat lîna saŭ cînepa de pe fus p. a o face în formă de sculurĭ. – La Lung. ns. 137, răsch-, la Agrab, Înt. 116, risch-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
răschitor n. 1. unealtă de depănat tortul; 2. fig. se zice de un om slab și înalt. [V. răschirà].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RĂSCHITÓR s. n. v. rășchitor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) RĂȘCHITÓR, rășchitoare, s. n. Unealtă pe care se deapănă tortul, lâna de pe fuse sau de pe gheme pentru a le face scul sau jurubiță. [Var.: răschitór s. n.] – Rășchia + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a rășchitór, -are, (răștítor), s.n. – Bota pe care se pune tortul de cânepă de pe fus: „Rășchitorul este construit din o botă de lemn; un capăt se termină înfurcit, iar celălalt lățit din două părți egale. Tortul de cânepă de pe fus pe această unealtă se răsfiră. Apoi, luat de pe rășchitor, se fierbe în apă cu cenușă” (Bârlea 1924 II: 470): „Mă ducei în sus pe luncă / Să fac răștítor și furcă” (Țiplea 1906. 497). – Din rășchia „a depăna firele toarse de pe fus„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
rășchitór s. n., pl. rășchitoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
RĂȘCHITÓR, rășchitoare, s. n. Unealtă pe care se deapănă tortul, lâna de pe fuse sau de pe gheme pentru a le face scul sau jumbiță. [Var.: răschitór s. n.] – Rășchia + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)