RĂPĂÍT1 adv. (Rar) Cu zgomote sacadate, scurte și dese. – V. răpăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RĂPĂÍT2 s. n. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafață tare. ♦ Succesiune de lovituri ritmice, dese și scurte; zgomot produs de astfel de lovituri. – V. răpăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
răpăít1 (rar) adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită răpăít2 s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită răpăit n. sgomot prelung.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RĂPĂÍT1 adv. (Rar) Cu zgomote sacadate, scurte și dese. – V. răpăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) RĂPĂÍT2 s. n. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafață tare. ♦ Succesiune de lovituri ritmice, dese și scurte; zgomot produs de astfel de lovituri. – V. răpăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
răpăit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul răpăi