RISTÍC s. n. (În sintagma) Gogoașă de ristic = gogoașă bogată în tanin, care se formează pe frunzele și pe ramurile tinere al unor stejari, în urma înțepăturii făcute de o specie de viespe, și care se întrebuințează în medicină sub formă de tinctură, în industria chimică și în industria tăbăcăriei. – Din tc. rastik, ngr. rastiki.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ristíc (-curi), s. n. – 1. Antimoniu. – 2. Tăciune, vopsea neagră, folosită în trecut ca fard. – Var. înv. răstic, rîstic. Tc. rastyk (Șeineanu, II, 301), cf. ngr. ῥαστίϰι, sb. rastok. Legătura cu sl. chvrastŭ (Conev 49) este îndoielnică.Sursa: Dicționarul etimologic român
RISTIĆ [rístitʃi], Jovan (1831-1899), om politic și istoric sârb. Lider al Partidului Liberal Radical. Prim-min. al Serbiei (apr.-nov. 18973, 1878-1880, iun.-dec. 1887), a promovat o politică expansionistă. Regent (1868-1872) și șef al Consiliului de Regență (1889-1893). Lucrări privind istoria Serbiei.Sursa: Dicționar enciclopedic ristíc n., pl. inuz. urĭ (din maĭ vechĭu răstic, mold. rîstic, d. turc. rastyk, ngr. rastiki. Cp. cu orăstică). Rar azĭ. Praf de antimoniŭ care, amestecat cu gogoașa numită colțar (V. colțar) și mînuită cu un fer [!] cald, dă un suliman de înegrit sprincenele: gogoașă de ristic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ristíc s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ristic n. antimoniu de înnegrit sprâncenele (substanța, la început verde, se face neagră când se arde): gogoșile de ristic și plasturii negri cu cari își îmbina sprâncenele GHICA. [Vechiu-rom. răstic = turc. RASTYK].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RISTÍC s. n. (în sintagma) Gogoașă de ristic = gogoașă bogată în tanin, care se formează pe frunzele și pe ramurile tinere al unor stejari, în urma înțepăturii făcute de o specie de viespe, și care se întrebuințează în medicină sub formă de tincțură, în industria chimică și în industria tăbăcăriei. – Din tc. rastik, ngr. rastiki.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
rîstíc, V. ristic.
Sursa: Dicționaru limbii românești