râncăí, pers. 3 sg. râncăiéște, vb. IV (reg.) 1. a boncălui (taurul). 2. (despre oameni) a se agita.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
Forme flexionare:
râncăi - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul râncău
râncăi - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul râncău