Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele rutinar:

RUTINÁR, -Ă, rutinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină1; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. routinier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



RUTINÁR s.m. (Rar) Cel care nu lucrează decât prin rutină; sclav al automatismului. // adj. Făcut prin rutină; automatizat, șablonizat. [Var. rutinier, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. routinier].
Sursa: Dicționar de neologisme

RUTINÁR, -Ă adj. rutinier. (după fr. routinier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*rutinár, -ă adj. (d. rutină după fr. routinier). Care lucrează după rutină, care (chear [!] dacă e răŭ) nu vrea să schimbe regulele apucate: funcționar rutinar. De om rutinar: spirit rutinar. S. m. Un rutinar. V. pareatcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

rutinár adj. m., s. m., pl. rutinári; adj. f., s. f. rutináră, pl. rutináre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

rutinar a. care lucrează cu rutină.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RUTINÁR, -Ă, rutinari, -e, adj,, s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. r o u t i n i e r.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)