RUTÍL s. n. Oxid natural de titan, cristalizat sub formă de cristale prismatice de culoare galben-deschis sau brună-roșcată, care se întâlnește mai ales în rocile metamorfice sau în aluviuni. – Din fr. rutile.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RUTÍL s.n. Bioxid natural de titan. [< fr. rutile].
Sursa: Dicționar de neologisme
RUTÍL s. n. bioxid natural de titan. (< fr. rutile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*rútil n. (lat. rútilus, roș cu reflexe galbene). Min. Un mineral, bioxid de titaniŭ (Ti O2).
Sursa: Dicționaru limbii românești
rutíl s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RUTÍL s. n. Oxid natural de titan, cristalizat sub formă de cristale prismatice de culoare galbenă-deschisă sau brună-roșcată, care se întâlnește mai ales în rocile metamorfice sau în aluviuni. – Din fr. rutile.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)