Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele rupturi:

RUPTURÍ, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pronunța (cu greu), întrerupând vorbele. – Din ruptură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



RUPTURÍ, rupturésc, vb. IV. Tranz. ~ 2. A rupe, a sparge.
Sursa: Dicționarul etimologic român

rupturí, vb. tranz. – A rupe, a destrăma. – Din ruptură.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

rupturí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rupturésc, imperf. 3 sg. ruptureá; conj. prez. 3 să ruptureáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RUPTURÍ, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pronunța (cu greu), întrerupând vorbele. – Din ruptură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

rupturi - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul ruptură

rupturi - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul ruptură

rupturi - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul ruptură