RUMÂNÍE s. f. v. românie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RUMÂNÍE (‹ rumân) s. f. (În Ev. med., în Țara Românească) Condiție a țăranilor dependenți de stăpânul feudal al moșiei (domn, boieri, mănăstiri). R. constituiau o obște cu drept de folosire a pământului, dar datorau stăpânului feudal dijma din produsele pământulii lăsat în folosința lor (numită găleată) și dijma din vite (numită datul), precum și diferite prestații în muncă. R. privea numai pe bărbați, nu și pe femei. A fost desființată pein reforma lui Constantin Mavrocordat din 1746.Sursa: Dicționar enciclopedic
rumâníe (iobăgie) s. f., art. rumânía, g.-d. rumâníi, art. rumâníeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită rumânie f. șerbia țăranului român instituită în sec. XVI și consacrată prin Legătura lui Mihaiu-Viteazul din 1596: rumânia fu desființată prin Reforma lui Mavrocordat din 1748.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RUMÂNÍE s. f. v. românie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)