rótmistru, rótmiștri, s.m. (înv.) căpitan de cavalerie (polonă), ofițer.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
rótmistru m. (pol. rótmistrz, rus. rótmistr, d. germ. ritt-meister, maestru de călărie, căpitan de călărime. V. vagmistru). Vechĭ. Căpitan de cavalerie la Leșĭ. – Și róhm- și -maĭstru.
Sursa: Dicționaru limbii românești