RONȚĂÍT s. n. Ronțăială. – V. ronțăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ronțăít s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ronțăit n. acțiunea de a ronțăi.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RONȚĂÍT s. n. Ronțăială. – V. ronțăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
ronțăit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul ronțăi