Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele rondou:

RONDÓU, rondouri, s. n. 1. Loc de formă circulară (amenajat în grădină, în piețe, în localuri). 2. Manevră de întoarcere a unei nave, prin care aceasta își schimbă direcția de înaintare cu un unghi de 180°. – Din fr. rondeau.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



RONDÓU1 s.n. Loc circular (amenajat în grădini, în localuri). 2. Manevră de schimbare a direcției unei nave; semn care indică o dată sau de mai multe ori. [Pl. -uri. / < fr. rondeau].
Sursa: Dicționar de neologisme

RONDÓU2 s.n. Poezie cu formă fixă cultivată în Franța în sec. XV-XVI, alcătuită dintr-o cvinarie, un catren și o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe sunt de fapt începutul primului vers al poeziei. [Pron. -dou, pl. -uri. / < fr. rondeau].
Sursa: Dicționar de neologisme

RONDÓU1 s. n. 1. loc circular (în grădini, în localuri). 2. schimbare cu 180ș a direcției unei nave; drumul descris de nava care execută o asemenea întoarcere. (< fr. rondeau)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

RONDÓU2 s. n. poezie cu formă fixă, în Franța în sec. XV-XVI, dintr-o cvinarie, un catren și o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe, reiau începutul primului vers al poeziei. (< fr. rondeau)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

rondóu (loc, manevră) s. n., art. rondóul; pl. rondóuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RONDÓU, rondouri, s. n. 1. Loc de formă circulară (amenajat în grădină, în piețe, în localuri). 2. Manevră de întoarcere a unei nave, prin care aceasta își schimbă direcția de înaintare cu un unghi de 180°. – Din fr. rondeau.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)