ROMÂNÍSM, (2) românisme, s. n. 1. Sentiment național al românilor (I 1); spirit românesc. 2. (Rar) Cuvânt sau expresie specifică limbii române. – Român + suf. -ism.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a românísm s. n., (cuvinte) pl. românísmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
românism n. 1. poporul român considerat după natura-i particulară; 2. particularitate a limbei române.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ROMÂNÍSM, (2) românisme, s. n. 1. Sentiment național al românilor (I 1); spirit românesc 2. (Rar) Cuvânt sau expresie specifică limbii române. – Român + suf. -ism.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)