ROMBOÉDRU, romboedre, s. n. 1. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. 2. Formă cristalografică simplă, limitată la șase fețe cu contur rombic. – Din fr. rhomboédre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ROMBOÉDRU s.n. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. [Pron. rom-bo-e-. / < fr. rhomboèdre, cf. gr. rhombos – romb, hedra – bază].
Sursa: Dicționar de neologisme
ROMBOÉDRU s. n. poliedru cu toate fețele în formă de romb. (< fr. rhomboèdre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*romboédru n., pl. e, și m. (romb și -edru din di-edru). Geom. Min. Cristal ale căruĭ fețe îs rombice.
Sursa: Dicționaru limbii românești
romboédru (-e-dru) s. n., art. romboédrul; pl. romboédreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită romboedru n. paralelipiped ale cărui toate fețele sunt niște romburi egale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ROMBOÉDRU, romboedre, s. n. 1. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. 2. Formă cristalografică simplă, limitată la șase fețe cu contur rombic. – Din fr. rhomboédre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)