Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele roentgen:

RÓENTGEN s. m. v. röntgen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



ROENTGEN s.m. Unitate electrostatică de radiație. // s.n. Aparat cu care se produc raze X. [Pron. rönt-ghen, scris și röntgen. / < fr. röntgen, cf. W. C. Röntgen – fizician german].
Sursa: Dicționar de neologisme

ROENTGEN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) raze X”, „care folosește raze X”. [Pron. röntghen-, scris și röntgen-. / < fr. röntgen].
Sursa: Dicționar de neologisme

ROENTGEN1 s. m. elem. röntgen1. ()
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ROENTGEN1- elem. röntgen2-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ROENTGEN (RÖNTGEN) (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Röntgen) s. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau γ (simbol: R), egală cu cantitatea de radiații care produce, prin ionizarea unui centimetru cub de aer, în condiții fizice normale, o sarcină electrică de un franklin. Raze R = raze X.
Sursa: Dicționar enciclopedic

ROENTGEN, familie de ebeniști germani: Abraham R. (1711-1793) și fiul său David R. (1743-1807). Au lucrat la curtea lui Ludovic XVI piese de mobilier în stil rococo.
Sursa: Dicționar enciclopedic

Roentgen (W. Conrad) m. savant german născut în 1845, descoperi in 1895 razele X, cu cari se pot străvedea corpurile opace. Muri în 1923.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RÓENTGEN s. m. v. rontgen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RÓENTGEN s. m. v. röntgen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ROENTGEN s.m. Unitate electrostatică de radiație. // s.n. Aparat cu care se produc raze X. [Pron. rönt-ghen, scris și röntgen. / < fr. röntgen, cf. W. C. Röntgen – fizician german].
Sursa: Dicționar de neologisme

ROENTGEN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) raze X”, „care folosește raze X”. [Pron. röntghen-, scris și röntgen-. / < fr. röntgen].
Sursa: Dicționar de neologisme

ROENTGEN1 s. m. elem. röntgen1. ()
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ROENTGEN1- elem. röntgen2-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ROENTGEN (RÖNTGEN) (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Röntgen) s. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau γ (simbol: R), egală cu cantitatea de radiații care produce, prin ionizarea unui centimetru cub de aer, în condiții fizice normale, o sarcină electrică de un franklin. Raze R = raze X.
Sursa: Dicționar enciclopedic

ROENTGEN, familie de ebeniști germani: Abraham R. (1711-1793) și fiul său David R. (1743-1807). Au lucrat la curtea lui Ludovic XVI piese de mobilier în stil rococo.
Sursa: Dicționar enciclopedic

Roentgen (W. Conrad) m. savant german născut în 1845, descoperi in 1895 razele X, cu cari se pot străvedea corpurile opace. Muri în 1923.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RÓENTGEN s. m. v. rontgen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)