Cautam colaborator matematica

Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele rodiu:

RÓDIU1, rodii, s. m. Arbust mediteranean ornamental, cu frunze lanceolate, cu flori roșii și fructe comestibile; rodier (Punica granatum). – Din rodie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

RÓDIU2 s. n. Element chimic, metal rar asemănător cu platina, care se găsește în natură împreună cu aceasta și care se întrebuințează aliat cu ea la confecționarea unor instrumente de laborator. – Din fr. rhodium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


RÓDIU s.n. Metal alb-argintiu din familia platinei, care se întrebuințează aliat cu aceasta la confecționarea instrumentelor de laborator. [< fr. rhodium].
Sursa: Dicționar de neologisme

RÓDIU s. n. metal dur, maleabil și ductil, din familia platinei, la elaborarea unor aliaje. (< fr. rhodium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ródiu (ródii), s. m. – Granat (Punica granatum). Ngr. ροδία „granat”, ρόδι „granată” (Cihac, II, 693). – Der. rodie, s. f. (granată), cf. sl. rodije; rodier, s. m. (granat).
Sursa: Dicționarul etimologic român

RÓDIU1 (‹ fr. {i}; {s} gr. rhodon „trandafir”) s. n. Element chimic (Rh; nr. at. 45, m. at. 102,905) din familia metalelor platinice. De culoare alb-argintiu, asemănător cu platina, se folosește, împreună cu aceasta, la confecționarea instrumentelor de laborator. A fost descoperit (1803) de britanicul William H. Wollaston.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RÓDIU2 (‹ rodie) s. m. Arbust ornamental, cu frunze invers alungit-lanceolate, pieloase, cu flori roșii și cu fructe mari (ca un măr), cu multe semințe acoperite de un înveliș cărnos, comestibil, suculent și roșiatic (Punica granatum). Răspândit în zona mediteraneană.
Sursa: Dicționar enciclopedic

2) *ródiŭ n. (d. vgr. rodon, trandafir, după cum l-a numit, din cauza coloriĭ luĭ, Wollaston, care l-a descoperit la 1803). Chim. Un metal bivalent care se găsește aliat cu platina și care seamănă mult cu cromu și cu cobaltu. În stare pură are coloarea [!] argintuluĭ. Are o greutate atomică de 104.
Sursa: Dicționaru limbii românești

1) ródiŭ m. (d. rodie). Pomu care produce rodiĭ (punica granátum). – E originar din sudu Eŭropeĭ și se cultivă și ca plantă ornamentală. Coaja rădăciniĭ luĭ e bună contra vermilor [!] intestinalĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ródiu1 (arbust) [diu pron. diu] s. m., art. ródiul; pl. ródii, art. ródiii (-di-ii)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ródiu2 (element chimic) [diu pron. diu] s. n., art. ródiul; simb. Rh
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ròdiu m. frumos arbore cu flori mari roșii, se cultivă adesea și pe la noi ca plantă ornamentală (Punica granatum). [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RÓDIU1, rodii, s. m. Arbust mediteraneean ornamental, cu frunze lanceolate, cu flori roșii și fructe comestibile; rodier (Punica grantum). – Din rodie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RÓDIU2 s. n. Element chimic, metal rar asemănător cu platina, care se găsește în natură împreună cu aceasta și care se întrebuințează aliat cu ea la confecționarea unor instrumente de laborator. – Din fr. rhodium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)