Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele roche:

RÓCHE s. f. v. rochie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



ROCHE [roʃ], Denis (n. 1937), scriitor și fotograf francez. Redactor al revistei „Tel Quel”. Autor al unei poezii cu o formă discontinuă, la care renunță o dată cu publicarea volumului „Poezia e inadmisibilă”. Se îndreaptă spre o „subversiune a literaturii”, ilustrată prin multe eseuri teoretice. Traducător al lui Cummings și Pound.
Sursa: Dicționar enciclopedic

ROCHE [roʃ], Édouard (1820-1883), astronom, matematician și geofizician francez. Cercetări privind cosmogonia sistemului solar, cometele și structura Pământului. A stabilit (1849) limita lui R., reprezentând distanța la care un satelit natural este distrus de forța de maree datorată atracției corpului în jurul căruia gravitează.
Sursa: Dicționar enciclopedic

ROCHE [roʃ], Jean (1901-1992), medic și biochimist francez. Prof. la Collège de France. Cercetări originale în biochimia hormonilor tiroidieni, fizico-chimia și biochimia proteinelor („Biochimia medicală”), în enzimologia și biochimia comparată. A descoperit și a sintetizat trei noi hormoni tiroidieni, a pus în evidență căile de metabolizare și rolul particulelor infracelulare; a făcut cercetări asupra pigmenților respiratori sanguini și musculari la vertebrate. M. de onoare al Acad. Rom. (1965).
Sursa: Dicționar enciclopedic

róche (vest) și róchie (est) f. (sîrb. bg. roklja, d. germ. rock, haĭnă, rochie. V. recăl, gheroc, hondroc). Haĭnă femeĭască de pînză (sau și de postav) care se întinde de la mijloc pînă la glezne. Rochia rînduniciĭ, volbură. V. fustă, capot, sucnă, palton.
Sursa: Dicționaru limbii românești

RÓCHE s. f. v. rochie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RÓCHE s. f. v. rochie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ROCHE [roʃ], Denis (n. 1937), scriitor și fotograf francez. Redactor al revistei „Tel Quel”. Autor al unei poezii cu o formă discontinuă, la care renunță o dată cu publicarea volumului „Poezia e inadmisibilă”. Se îndreaptă spre o „subversiune a literaturii”, ilustrată prin multe eseuri teoretice. Traducător al lui Cummings și Pound.
Sursa: Dicționar enciclopedic

ROCHE [roʃ], Édouard (1820-1883), astronom, matematician și geofizician francez. Cercetări privind cosmogonia sistemului solar, cometele și structura Pământului. A stabilit (1849) limita lui R., reprezentând distanța la care un satelit natural este distrus de forța de maree datorată atracției corpului în jurul căruia gravitează.
Sursa: Dicționar enciclopedic

ROCHE [roʃ], Jean (1901-1992), medic și biochimist francez. Prof. la Collège de France. Cercetări originale în biochimia hormonilor tiroidieni, fizico-chimia și biochimia proteinelor („Biochimia medicală”), în enzimologia și biochimia comparată. A descoperit și a sintetizat trei noi hormoni tiroidieni, a pus în evidență căile de metabolizare și rolul particulelor infracelulare; a făcut cercetări asupra pigmenților respiratori sanguini și musculari la vertebrate. M. de onoare al Acad. Rom. (1965).
Sursa: Dicționar enciclopedic

róche (vest) și róchie (est) f. (sîrb. bg. roklja, d. germ. rock, haĭnă, rochie. V. recăl, gheroc, hondroc). Haĭnă femeĭască de pînză (sau și de postav) care se întinde de la mijloc pînă la glezne. Rochia rînduniciĭ, volbură. V. fustă, capot, sucnă, palton.
Sursa: Dicționaru limbii românești

RÓCHE s. f. v. rochie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)