ROBÍE, robii, s. f. 1. Stare, condiție socială de rob (1). 2. Stare de dependență politică, socială și economică în care sunt ținute o țară, un grup social, un individ. 3. (Pop.) Menținerea unei persoane în temniță; p. ext. închisoare, temniță. – Rob + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a robíe f. (d. rob. D. rom. vine sîrb. robija, muncă silnică). Servitute, sclavie, captivitate, starea de rob.
Sursa: Dicționaru limbii românești
róbie, V. roĭbă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
robíe s. f., art. robía, g.-d. art. robíei; pl. robíi, art. robíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită robie f. 1. captivitate; 2. servitute, sclavaj.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ROBÍE, robii, s. f. 1. (în Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Instituție caracterizată prin dependența totală a unui om față de stăpânul său. ♦ Captivitate, prizonierat. 2. Stare de dependență politică, socială și economică în care sunt ținute o țară, un grup social, un individ. 3. (Pop.) Menținerea unei persoane în temniță; p. ext. închisoare, temniță. – Rob + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)