ROÁBĂ, roabe, s. f. 1. Vehicul pentru transportul materialelor pe distanțe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată și cu două brațe, de care împinge omul; tărăboanță. 2. Cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba (1). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a roabă, roabe s. f. (intl.) dubă de intervenție.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
roábă f., pl. e (d. rob, ca și sîrb. raba, cu acelașĭ înț.). Un fel de căruță cu o roată saŭ cu doŭă care servește la dus greutățĭ pe micĭ distanțe împingînd-o cu cele doŭă mînere pe care le are. – În nord tărăboanță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
roábă s. f., g.-d. art. roábei; pl. roábeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită roabă f. sclavă. [V. rob].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
roabă f. cărucioară cu o roată ce se împinge înaintea sa. [Lit. cărucioară de rob sau de muncitor].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ROÁBĂ, roabe, s. f. 1. Vehicul pentru transportul materialelor pe distanțe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată și cu două brațe, de care împinge omul; tărăboanță. 2. Cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba (1). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
roabă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul rob
roaba - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul rob