ROȘEÁȚĂ s. f. Culoare roșie. ♦ Împurpurare, înroșire, îmbujorare (a feței, a pielii). – Roșu + suf. -eață.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
roșeață, roșeți s. f. (intl.) aur.Sursa: Dicționar de argou al limbii române roșeáță f., pl. ețĭ (d. roș). Coloarea [!] roșie: roșeața unuĭ vin, unuĭ apus de soare, unuĭ nas bețiv, unuĭ obraz care simte rușine. Pelagră. – Vechĭ ruș-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
roșeáță s. f., g.-d. art. roșéțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită roșeață f. 1. coloarea roșie; 2. colorațiune a feței sub electul unei emoțiuni; 3. pete roșii pe față sau piele.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ROȘEÁȚĂ s. f. Culoare roșie. ♦ Împurpurare, înroșire, îmbujorare (a feței, a pielii). – Roșu + suf. -eață.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 