risipitúră, risipitúri, s.f. (reg.) 1. belșug, abundență. 2. împrăștiere, alungare; înfrângere, zdrobire. 3. dărâmare, năruire, distrugere.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
RISIPITÚRĂ, risipituri, s. f. (Înv.) Dărâmătură, ruină. – Din risipi + suf. -(i)tură.Sursa: Dicționarul limbii române moderne