Cautam colaborator matematica

Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele rinichi:

RINÍCHI, rinichi, s. m. Fiecare dintre cele două organe interne ale omului și ale animalelor superioare, care secretează și excretează urina și care sunt situate în regiunea lombară, în afara cavității peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale; rărunchi. ♦ (Med.) Rinichi artificial = aparat care servește la înlocuirea temporară a funcțiilor rinichiului, eliminând totodată produșii toxici din sânge, fără să modifice compoziția lui. – Lat. reniculus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

riníchi (riníchi), s. m. – Organ care excretează urina. – Mr. arnicl’u. Lat. rēnĭcŭlus (Pușcariu 1466; REW 7029), dim. al lui rēn, cf. rărunchi. Circulă în Munt. și Dobr. (ALR, I, 48), în celelalte regiuni este înlocuit de rărunchi.
Sursa: Dicționarul etimologic român


riníchĭ și (vechĭ) răníchĭ, rîníchĭ m., pl. tot așa (lat. *renîcŭlus îld. renĭcŭlus, dim. d. ren, rênis, rinichĭ; it. rognone și arnione, fr. rognon, d. lat. *renio, renionis. V. rărunchĭ, rînă). Vest. Fie-care din cele doŭă glande care secretează urina și care-s așezate lîngă șira spinăriĭ la șale. (Se zice și despre om, și despre animale). – În Olt. rininchĭ. V. bojoc, gighir.
Sursa: Dicționaru limbii românești

riníchi s. m., pl. riníchi, art. riníchii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RINÍCHI (lat. reniculus) s. m. Organ principal de excreție la vertebrate. Mamiferele și omul au câte doi r., așezați în cavitatea abdominală retroperitoneal, de o parte și de alta a coloanei vertebrale, în regiunea lombară; r. drept este așezat ceva mai jos decât cel stâng. R. are forma unui bob de fasole și pe secțiunea longitudinală este alcătuit dintr-o capsulă externă fibroasă și substanța renală propriu-zisă. Aceasta, la rândul său este formată din două zone: o zonă externă sau corticală și una internă sau medulară. Zona corticală este formată în special din glomeruli, iar zona medulară din canale urinifere, care formează piramidele lui Malpighi. Principala unitate morfofuncțională a r. este nefronul, alcătuit din glomerul și canale urinifere, în care are loc filtrarea plasmei sangvine și formarea urinei. Fiecare r. conține aproximativ un milion de nefroni, din care, în condiții obișnuite, funcționează simultan doar 30%. R. se caracterizează printr-o vascularizație foarte bogată, ceea ce permite ca în decurs de 24 de ore să treacă prin el 1.500 l de sânge. Nefronii comunică cu o cavitate din interiorul r. în care se acumulează ureea, care se scurge apoi prin uretere în vezica urinară. R. îndeplinesc în organism numeroase funcțiuni, dintre care cea mai importantă este eliminarea din organism prin urină a produșilor de dezasimilație azotați, a surplusului de săruri, apă, substanțe toxice și eterogene. De asemenea r. au un rol important în menținerea echilibrului acidobazic și al homeostaziei mediului intern etc. Secretă renină și eritropoietină.R. artificial = aparat care servește la înlocuirea temporară a funcțiilor r. realizând eliminarea produșilor toxici (ex. uree) din sânge fără să modifice compoziția acestuia. Funcționarea r.a. se bazează pe principiul hemodializei (separarea sângelui prin membrana semipermeabilă a r.a.).
Sursa: Dicționar enciclopedic

RINÍCHI, rinichi, s. m. Fiecare dintre cele două organe interne ale omului și ale animalelor superioare, care secretă și excretează urina și care sunt situate în regiunea lombară, în afara cavității peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale; rărunchi. ◊ (Med.) Rinichi artificial = aparat care servește la înlocuirea temporară a funcțiilor rinichiului, eliminând totodată produșii toxici din sânge, fără să modifice compoziția lui. – Lat. reniculus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

rînichĭ, V. rinichĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești