RIGORÍST, -Ă, rigoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al rigorismului. – Din fr. rigoriste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RIGORÍST, -Ă adj. Referitor la rigorism, propriu rigorismului. // s.m. și f. Adept al rigorismului. [Cf. fr. rigoriste].
Sursa: Dicționar de neologisme
RIGORÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al rigorismului. (< fr. rigoriste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*rigoríst, -ă s. și adj. (d. rigoare; fr. -iste). Care e de o austeritate extremă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
*rigoríst adj. m., s. m., pl. rigoríști; adj. f., s. f. rigorístă, pl. rigorísteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită rigorist m. cel ce împinge prea departe severitatea principiilor sau a moralei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RIGORÍST, -Ă, rigoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al rigorismului. – Din fr. rigoriste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)