REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătéz, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Re1- + împrospăta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
reîmprospătà v. 1. a împrospăta din nou; 2. fig. a aduce iar aminte.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)