Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele rezită:

REZÍTĂ, rezite, s. f. Rășină sintetică obținută prin condensarea la cald a formaldehidei și întrebuințată la fabricarea izolatoarelor electrice, a plăcilor de gramofon etc. – Din fr. récite, germ. Resit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



REZÍTĂ s.f. Rășină sintetică obținută prin condensarea la cald a formaldehidei cu fenoli. [Var. rezit s.n. / cf. fr. résite, germ. Resit].
Sursa: Dicționar de neologisme

REZÍTĂ s. f. rășină sintetică, produs final în reacția de policondensare a fenolului cu formaldehida. (< fr. résite, germ. Resit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

rezítă s. f., g.-d. art. rezítei; pl. rezíte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

REZÍTĂ (‹ fr., germ. {i}) s. f. Rășină sintetică obținută ca produs final în reacția de policondensare a fenolului cu formaldehida în prezența unui catalizator bazic. Se formează prin încălzirea rezolului la 150ºC. R. este solidă, insolubilă și infuzibilă. Se mai numește bachelită C. V. fenoplaste.
Sursa: Dicționar enciclopedic

REZÍTĂ, rezite, s. f. Rășină sintetică obținută ca produs final prin policonden- sarea formaldehidei cu fenoli, în prezența unui catalizator bazic, și întrebuințată la fabricarea izolatoarelor electrice, a plăcilor de gramofon etc. – Din fr. résite, germ. Resit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)