Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele revolver:

REVOLVÉR, revolvere, s. n. 1. Armă de foc cu repetiție, portativă, de dimensiuni mici, care se mânuiește cu o singură mână. 2. (Mec.) Ciocan pneumatic. ◊ Strung-revolver = strung echipat cu mai multe unelte care lucrează succesiv și care servește la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată. – Din fr. revolver, germ. Revolver.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



REVOLVÉR s.n. 1. Armă de foc asemănătoare pistoletului, cu care se pot trage mai multe focuri fără a o reîncărca și care are o singură țeavă cu un butoiaș cilindric, unde se țin cartușele. 2. Ciocan pneumatic. 3. Sistem-revolver = tip de dispozitiv care declanșează automat mișcările succesive ale unei piese de mașină. ♦ Strung-revolver = strung universal care servește la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată. [< fr. revolver, cf. engl. revolve – a se reîntoarce].
Sursa: Dicționar de neologisme

REVOLVÉR s. n. 1. armă de foc cu un butoiaș cilindric unde se țin cartușele, cu care se pot trage mai multe focuri fără a reîncărca. 2. ciocan pneumatic. 3. sistem-~ = dispozitiv care declanșează automat mișcările succesive ale unei piese de mașină. ♦ strung-~ = strung universal la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată. (< fr. revolver, germ. Revolver)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

REVOLVÉR (‹ fr., germ.) s. m. Arm[ de foc cu repetiíe, de dimensiuni mici, care se mânuiește cu o singură mână. Inventatorul său (1836) a fost americanul Samuel Colt (1814-1862).
Sursa: Dicționar enciclopedic

*revolvér n., pl. e (fr. revolver, d. engl. revólver, derivat d. to revolve, care e lat. revólvere, a se´nvîrti, a se rostogoli. V. revoluțiune). Un fel de pistol cu maĭ multe focurĭ inventat la 1835 de colonelu Colt din Statele Unite. Cartușele luĭ staŭ într´un cilindru care se´nvîrte și le aduce la locu de pornire cînd tragĭ. – Și revólver (după engl. saŭ rus.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

revolvér s. n., pl. revolvére
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

revolver n. pistol cu care se poate descărca dintr’o dată mai multe focuri.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REVOLVÉR, revolvere, s. n. 1. Armă de foc cu repetiție, portativă, de dimensiuni mici, care se mânuiește cu o singură mână; 2. (Mec.) Ciocan pneumatic. ◊ Strung-revolver = strung echipat cu mai multe unelte care lucrează succesiv și care servește la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată. – Din fr. revolver, germ. Revolver.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)