Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele revizuire:

REVIZUÍRE, revizuiri, s. f. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. ♦ (Jur.) Cale de atac pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, pe baza unor probe descoperite după judecarea pricinii. – V. revizui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



REVIZUÍRE s.f. 1. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. 2. (Jur.) Cale de atac introdusă pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, dovedită ca nelegală în baza unor probe descoperite ulterior. [< revizui].
Sursa: Dicționar de neologisme

REVIZUÍRE s. f. 1. acțiunea de a revizui; revizie. 2. (jur.) cale de atac introdusă pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, dovedită ca nelegală, în baza unor probe descoperite ulterior. (< revizui)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*revizuire f. Acțiunea de a revizui, reviziune, cercetare a doŭa oară și modificare: revizuirea unuĭ proces, uneĭ legĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

revizuíre s. f., g.-d. art. revizuírii; pl. revizuíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

revizuire f. acțiunea prin care se revizuește: revizuirea Constituțiunii; 2. se zice de conturile publice supuse la cercetarea unei autorități; 3. acțiunea de a supune o judecată la o nouă autoritate. V. reviziune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REVIZUÍRE, revizuiri, s. f. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. ♦ (Jur.) Cale de atac pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, pe baza unor probe descoperite după judecarea pricinii. – V. revizui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

revizuire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul revizui