REVÉRS, reversuri, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. [Pl. și: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REVÉRS s.n. 1. (op. avers) Dosul unei medalii, al unei hârtii scrise, al unei monede. ◊ Reversul medaliei = partea cealaltă, neplăcută a unei situații, a unui lucru. 2. (Fig.) Aspect, față ascunsă și în contrast izbitor cu aspect cunoscut al unei probleme etc. 3. (Mil.) Partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor. 4. (Geol.) Suprafață structurală slab înclinată. [Pl. -se, -suri. / cf. fr. revers, lat. reversus, germ. Revers].
Sursa: Dicționar de neologisme
REVÉRS s. n. 1. dos al unei medalii, monede, hârtii scrise etc. ♦ ŭl medaliei = partea cealaltă, neplăcută a unei situații, a unui lucru. 2. (fig.) aspect, față ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unei situații etc. 3. (mil.) partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor. 4. (geol.) suprafață structurală slab înclinată. (< fr. revers, lat. reversus, germ. Revers)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*revérs n., pl. urĭ (fr. revers, d. lat. reversus, întors, d. revértere, a întoarce. V. avers, dos). Dosu uneĭ monete [!] saŭ uneĭ medaliĭ. Fig. Reversu medaliiĭ, partea cea maĭ puțin frumoasă saŭ maĭ rea a unuĭ lucru.
Sursa: Dicționaru limbii românești
revérs s. n., pl. revérsuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită revers n. partea unei monede opusă efigiei: reversul medaliei; fig. partea cea rea a unei persoane sau a unui lucru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
REVÉRS, reversuri, s,n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. [Pl. și: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
REVÉRS, reversuri, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. [Pl. și: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REVÉRS s.n. 1. (op. avers) Dosul unei medalii, al unei hârtii scrise, al unei monede. ◊ Reversul medaliei = partea cealaltă, neplăcută a unei situații, a unui lucru. 2. (Fig.) Aspect, față ascunsă și în contrast izbitor cu aspect cunoscut al unei probleme etc. 3. (Mil.) Partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor. 4. (Geol.) Suprafață structurală slab înclinată. [Pl. -se, -suri. / cf. fr. revers, lat. reversus, germ. Revers].
Sursa: Dicționar de neologisme
REVÉRS s. n. 1. dos al unei medalii, monede, hârtii scrise etc. ♦ ŭl medaliei = partea cealaltă, neplăcută a unei situații, a unui lucru. 2. (fig.) aspect, față ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unei situații etc. 3. (mil.) partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor. 4. (geol.) suprafață structurală slab înclinată. (< fr. revers, lat. reversus, germ. Revers)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*revérs n., pl. urĭ (fr. revers, d. lat. reversus, întors, d. revértere, a întoarce. V. avers, dos). Dosu uneĭ monete [!] saŭ uneĭ medaliĭ. Fig. Reversu medaliiĭ, partea cea maĭ puțin frumoasă saŭ maĭ rea a unuĭ lucru.
Sursa: Dicționaru limbii românești
revérs s. n., pl. revérsuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită revers n. partea unei monede opusă efigiei: reversul medaliei; fig. partea cea rea a unei persoane sau a unui lucru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
REVÉRS, reversuri, s,n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. [Pl. și: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)