Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele reverend:

REVERÉND, reverenzi, s. m. Titlu dat preoților sau călugărilor; cuvios. ♦ Spec. Titlu dat pastorilor anglicani; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. révérend, lat. reverendus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



REVERÉND s.m. Titlu dat membrilor clerului catolic sau ai unor confesiuni reformate; cuvios, cucernic. ♦ Titlu dat pastorilor anglicani. [Cf. fr. révérend, lat. reverendus].
Sursa: Dicționar de neologisme

REVERÉND s. m. titlu dat membrilor clerului catolic sau al unor confesiuni reformate. ◊ titlu dat pastorilor anglicani. (< fr. révérend, lat. reverendus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

reverénd (-dă), adj. – Demn de respect. Lat. reverendus (sec. XIX). – Der. reverendă, s. f. (sutană, anteriu; redingotă), din germ. Reverende, cf. pol. rewerenda (Tiktin); reverență, s. f., din fr. révérence.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*reverénd m. (lat. reverendus, care trebuĭe respectat, venerabil). Titlu dat persoanelor din cler la protestanțĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

reverénd (pastor) s. m., pl. reverénzi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

REVERÉND, reverenzi, s. m. Titlu dat preoților sau călugărilor catolici ori membrilor unei confesiuni reformate; cuvios. ♦ Spec. Titlu dat pastorilor anglicani; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. révérend, lat. reverendus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REVERÉND, reverenzi, s. m. Titlu dat preoților sau călugărilor; cuvios. ♦ Spec. Titlu dat pastorilor anglicani; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. révérend, lat. reverendus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

REVERÉND s.m. Titlu dat membrilor clerului catolic sau ai unor confesiuni reformate; cuvios, cucernic. ♦ Titlu dat pastorilor anglicani. [Cf. fr. révérend, lat. reverendus].
Sursa: Dicționar de neologisme

REVERÉND s. m. titlu dat membrilor clerului catolic sau al unor confesiuni reformate. ◊ titlu dat pastorilor anglicani. (< fr. révérend, lat. reverendus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

reverénd (-dă), adj. – Demn de respect. Lat. reverendus (sec. XIX). – Der. reverendă, s. f. (sutană, anteriu; redingotă), din germ. Reverende, cf. pol. rewerenda (Tiktin); reverență, s. f., din fr. révérence.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*reverénd m. (lat. reverendus, care trebuĭe respectat, venerabil). Titlu dat persoanelor din cler la protestanțĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

reverénd (pastor) s. m., pl. reverénzi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

REVERÉND, reverenzi, s. m. Titlu dat preoților sau călugărilor catolici ori membrilor unei confesiuni reformate; cuvios. ♦ Spec. Titlu dat pastorilor anglicani; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. révérend, lat. reverendus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)