Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele retezătură:

RETEZĂTÚRĂ, retezături, s. f. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva. ♦ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. – Reteza + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



retezătúră f., pl. ĭ. Locu retezat, locu unde a început retezarea (de ex., resturile de ramurĭ rămase pe trunchĭ după ce partea cealaltă a fost tăĭată). – În est ră-.
Sursa: Dicționaru limbii românești

retezătúră (rar) s. f., g.-d. art. retezătúrii; pl. retezătúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

retezătură f. 1. efectul retezării; 2. mare pișcătură în urechea vitelor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a