RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RESTRICȚIÚNE s.f. v. restricție.
Sursa: Dicționar de neologisme
*restricțiúne f. (lat. restrictio, -ónis). Restrîngere, condițiune care restrînge: a te supune fără restricțiunĭ. Restricțiune mentală, rezervă saŭ gînd ascuns pin [!] care restrîngĭ înțelesu declarațiuniĭ tăle [!], adică acțiunea de a minți pretinzînd că nu mințĭ dacă, deși nu declarĭ, gîndeștĭ alt-fel. – Și -ícție (pol. restrykcya).
Sursa: Dicționaru limbii românești
restricți(un)e f. condițiune ce restrânge; restricțiune mentală, rezervă făcută într´un mod tacit despre o parte ce se cugetă spre a înșela persoana cu care se vorbește.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)