Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele restabilire:

RESTABILÍRE, restabiliri, s. f. Acțiunea de a (se) restabili și rezultatul ei. – V. restabili.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



RESTABILÍRE s.f. Acțiunea de a (se) restabili și rezultatul ei; reconstituire; întremare, înzdrăvenire. [< restabili].
Sursa: Dicționar de neologisme

*restabilíre f. Acțiunea de a saŭ de a se restabili. Întrămare, însănătoșire.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!restabilíre (res-ta-/re-sta-) s. f., g.-d. art. restabilírii; pl. restabilíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

restabilire f. 1. acțiunea de a (se) restabili; 2. starea persoanei sau a lucrului restabilit; 3. întremare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RESTABILÍRE, restabiliri, s. f. Acțiunea de a (se) restabili și rezultatul ei. – V. restabili.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

restabilire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul restabili