Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele restabili:

RESTABILÍ, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună). 2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originară. 3. Refl. A-și reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoși; a se înzdrăveni. – Re1 + stabili (după fr. rétablir).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



RESTABILÍ vb. IV. 1. tr. A aduce în starea în care a fost mai înainte. 2. tr. A stabili, a reconstitui (un text). 3. refl. A se întrema, a se înzdrăveni. [Cf. fr. rétablir, it. ristabilire].
Sursa: Dicționar de neologisme

RESTABILÍ vb. I. tr. 1. a stabili din nou, a aduce în starea în care a fost la început sau în alta mai bună. 2. a stabili, a reconstitui (un cuvânt, un text). II. refl. a se întrema, a se înzdrăveni. (după fr. rétablir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

!restabilí (a ~) (res-ta-/re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restabilésc, imperf. 3 sg. restabileá; conj. prez. 3 să restabileáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

restabilì v. 1. a pune iar într’o stare bună, în prima stare; 2. a întrema: acest medicament l´a restabilit; 3. a face să renască: a restabili disciplina în armată; 4. a reveni la prima stare: creditul său se restabili; 5. a-și recăpăta sănătatea: s’a restabilit pe deplin.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RESTABILÍ, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună). 2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manu¬scrise etc. în forma (presupusă) originară. 3. Refl. A-și reface sănătatea zdrun¬cinată, a se întrema; a se însănătoși; a se înzdrăveni. – Pref. re- + stabili (după fr. retabilir).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)