Am găsit 3 definiții pentru cuvantul/cuvintele respirațiune:

RESPIRAȚIÚNE s.f. v. respirație.
Sursa: Dicționar de neologisme



*respirațiúne f. (lat. respirátio, -ónis). Fiziol. Răsuflare, funcțiunea pin [!] care se primenește aeru din plămînĭ. – Și -áție. – Pin [!] respirațiune tragem în corp aeru, al căruĭ oxigen preface sîngele stricat orĭ vînos în sînge bun orĭ arterial. Animalele respiră în patru felurĭ: 1. pin plîmînĭ (mamifere, păsărĭ și reptile), 2. pin branchiĭ (peștĭ, anelide, crustacee și molusce), 3. pin traheĭ (insecte șu arahnide) și 4. pin pele [!] (zoofite). – Aparatu respiratoriŭ al omuluĭ și animalelor superioare cuprinde nasu și gura, pe unde intră și ĭese aeru (inspirațiune și expirațiune); laringele și traheĭa-arteră și plămîniĭ, în care aeru circulă pin niște canale ramificate indefinit din bronchiĭ, care-s o prelungire a traheiĭ. De vre-o 16 orĭ pe minut, mișcarea mecanică a coastelor și diafragmeĭ produce inspirațiunea aeruluĭ. De doŭă orĭ pe minut, tot sîngele corpuluĭ străbate plămîniĭ și ĭa oxigenu din aeru intrat (care oxigen e indispensabil vĭețiĭ ca și foculuĭ) și lasă în loc o cantitate aproape egală de acid carbonic, care e vătămător vĭețiĭ animale și e dat afară pin expirațiune. De aceĭa localurile în care se află mulțĭ oamenĭ trebuĭe aerate [!] des.
Sursa: Dicționaru limbii românești

respirați(un)e f. funcțiunea organismului prin care se absoarbe oxigenul aerului și se eliminează acidul carbonic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a