REQUIÉM s.n. v. recviem.
Sursa: Dicționar de neologisme
*réquiem n., pl. requiémurĭ (fr. réquies, odihnă, ac. réquiem, cuvînt scos dintr´o rugăcĭune catolică care începe cu requiem aeternam. Romaniĭ pronunțaŭ récŭiem. Pronunțarea recviem e luată de la Germanĭ și Rușĭ). Parastas, rugăcĭune p. morțĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
requiem n. (cit. recviem) rugăciune pentru cei morți [= fr. requiem].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a