Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele reordonanțare:
REORDONANȚÁRE,reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. – V. reordonanța. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
REORDONANȚÁREs.f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [< reordonanța]. Sursa: Dicționar de neologisme
reordonanțáre(re-or-) s. f., g.-d. art. reordonanțắrii; pl. reordonanțắri Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
REORDONANȚÁRE,reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reordonanța. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
reordonanțare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul reordonanța
