Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele reordonanțare:

REORDONANȚÁRE, reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. – V. reordonanța.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



REORDONANȚÁRE s.f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [< reordonanța].
Sursa: Dicționar de neologisme

reordonanțáre (re-or-) s. f., g.-d. art. reordonanțắrii; pl. reordonanțắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

REORDONANȚÁRE, reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reordonanța.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

reordonanțare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul reordonanța