REOBÁZĂ, reobaze, s. f. Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv, mușchi etc., reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéobase.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REOBÁZĂ s.f. (Fiz.) Intensitate minimă a unui curent galvanic, capabil să producă excitația unui țesut viu. [< fr. rhéobase, cf. gr. rheos – curent, basis – bază].
Sursa: Dicționar de neologisme
REOBÁZĂ s. f. intensitate minimă a unui curent galvanic, capabil să producă excitația unui țesut viu. (< fr. rhéobase)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
reobáză (re-o-) s. f., g.-d. art. reobázeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită REOBÁZĂ s. f. Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv, mușchi etc., reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéobase.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)