RENUNȚÁRE, renunțări, s. f. Acțiunea de a renunța și rezultatul ei. – V. renunța.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RENUNȚÁRE s.f. Acțiunea de a renunța și rezultatul ei; părăsire, abandonare. [< renunța].
Sursa: Dicționar de neologisme
renunțáre s. f., g.-d. art. renunțắrii; pl. renunțắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită renunțare f. acțiunea de a renunța și actul prin care se renunță: e´ntunecoasa renunțare, umbra dulcilor dorinți EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RENUNȚÁRE, renunțări, s. f. Acțiunea de a renunța și rezultatul ei. – V. renunța.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
renunțare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul renunța