Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele remu:

REMÚ s. n. v. remuu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



REMÚ s.n. v. remuu.
Sursa: Dicționar de neologisme

REMÚ s. n. variație treptată a nivelului apei unui râu sau canal produsă în zonele în care mișcarea uniformă a curentului este împiedicată. ◊ vârtejuri de apă și valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă propulsată prin elice. ♦ ~ de aer = zonă instabilă unde se întâlnesc curenți de aer ascendenți și descendenți. (< fr. remous)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

remú s. n., art. remúul; pl. remúuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Remu m. fratele lui Romul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REMÚ, remuuri, s. n. (Nav.) Contracurent în lungul malurilor unui curs de apă. ♦ (Met.) Remuu de aer = zonă instabilă a sistemului baric, unde apar curenți ascendenți și descendenți. [Var.: remúu s. n.] – Din fr. remous.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REMÚ s. n. v. remuu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

REMÚ s.n. v. remuu.
Sursa: Dicționar de neologisme

REMÚ s. n. variație treptată a nivelului apei unui râu sau canal produsă în zonele în care mișcarea uniformă a curentului este împiedicată. ◊ vârtejuri de apă și valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă propulsată prin elice. ♦ ~ de aer = zonă instabilă unde se întâlnesc curenți de aer ascendenți și descendenți. (< fr. remous)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

remú s. n., art. remúul; pl. remúuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Remu m. fratele lui Romul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REMÚ, remuuri, s. n. (Nav.) Contracurent în lungul malurilor unui curs de apă. ♦ (Met.) Remuu de aer = zonă instabilă a sistemului baric, unde apar curenți ascendenți și descendenți. [Var.: remúu s. n.] – Din fr. remous.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)