Am găsit 22 de definiții pentru cuvantul/cuvintele remorcă:

REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A trage după sine legat (cu un cablu) un vapor; a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



REMORCÁ vb. I. tr. A trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). ♦ (Fig.) A lua cu sine, a atașa unui grup, a trage, a târî cu sila. [P.i. -chez. / < fr. remorquer].
Sursa: Dicționar de neologisme

REMORCÁ vb. tr. 1. a trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). 2. (fig.) a lua cu sine, a atașa unui grup, a trage. (< fr. remorquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

remorca, remorchez v. t. (d. persoane) 1. a lua cu sine, a târî cu sila 2. a atașa unui grup
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

remorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remorcheáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

remorcà v. se zice de o corabie ce trage pe o alta in urma ei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remorc] – Din fr. remorquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A trage după sine legat (cu un cablu) un vapor; a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

REMORCÁ vb. I. tr. A trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). ♦ (Fig.) A lua cu sine, a atașa unui grup, a trage, a târî cu sila. [P.i. -chez. / < fr. remorquer].
Sursa: Dicționar de neologisme

REMORCÁ vb. tr. 1. a trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). 2. (fig.) a lua cu sine, a atașa unui grup, a trage. (< fr. remorquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

remorca, remorchez v. t. (d. persoane) 1. a lua cu sine, a târî cu sila 2. a atașa unui grup
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

remorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remorcheáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

remorcà v. se zice de o corabie ce trage pe o alta in urma ei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remorc] – Din fr. remorquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REMÓRCĂ, remorci, s. f. 1. Vehicul fără autopropulsie, tras de un vehicul motor și destinat transportului de persoane sau de mărfuri. ◊ Loc. adj. La remorcă = remorcat. ◊ Expr. A fi la remorca cuiva (sau a ceva) = a depinde cu totul de cineva (sau de ceva), a fi condus, dominat (de cineva sau de ceva). 2. Odgon, cablu cu care se remorchează o navă sau o ambarcație. – Din fr. remorque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

REMÓRCĂ s.f. 1. Vehicul fără mijloc propriu de deplasare, tras de un vehicul motor. ♦ A fi la remorca (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva). 2. Cablu folosit pentru remorcarea unei nave, a unui șlep etc. [< fr. remorque].
Sursa: Dicționar de neologisme

REMÓRCĂ s. f. 1. vehicul fără mijloc propriu de deplasare, tras de un vehicul motor. ♦ a fi la ă (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva). 2. parâmă rezistentă, cablu servind pentru remorcarea unei nave, a unui șlep etc. (< fr. remorque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

remorcă, remorci s. f. 1. soție, nevastă. 2. ( intl.) persoană care urmărește o altă persoană.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

*remórcă f., pl. e, ĭ (fr. remorque, d. remorquer, a remorca). Acțiunea de a remorca: a lua în saŭ la remorcă. Fig. A te pune în remorca cuĭva, a-l urma orbește. V. ĭedec.
Sursa: Dicționaru limbii românești

remórcă s. f., g.-d. art. remórcii; pl. remórci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

remorcă f. otgon cu care se remorcă o corabie (= fr. remorque).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REMÓRCĂ, remorci, s. f. 1. Vehicul fără autopropulsie, tras de un vehicul motor și destinat transportului de persoane sau de mărfuri. ◊ Loc. adj. La remorcă = remorcat. ◊ Expr. A fi la remorca cuiva (sau a ceva) = a depinde cu totul de cineva (sau de ceva), a fi condus, dominat (de cineva sau de ceva). 2. Odgon, cablu cu care se remorchează o navă, un șlep etc. – Din fr. remorque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)